Te-ai întrebat ce este adicția sau dependența?
Cunoști pe cineva care este dependent de alcool, dependent de tutun, dependent de pornografie, dependent de tehnologie, dependent de muncă? Sau te întrebi dacă ești și tu dependent? Dar ce este dependența sau adicția? Există adicție negativă și adicție pozitivă? Poate deveni orice obicei o adicție?
Mă simt bine când fumez. Nu pot să lucrez dacă nu iau câte o pauză scurtă de țigară. Când nu fumez mă simt foarte agitată și nu mă pot concentra.
Sau… mă simt bine când alerg dimineața. Nu pot să încep ziua fără să alerg. Când nu pot să alerg dimineața mă simt foarte stresată.
Care este diferența? Sunt ambele comportamente adicții?
Pentru a răspunde la această întrebare ar trebui să vedem ce este adicția.
Indiferent de substanțele sau comportamentele care duc la adicții, acestea ne ajută să obținem o stare de bine, ameliorarea unei suferințe, senzația de conectare și de bucurie. Dependenții sunt persoanele care au dezvoltat adicții nu de substanța folosită sau de comportamentul în sine, ci de substanțele neuro-chimice eliberate în corp în urma unui consum sau comportament – substanțe care ne dau acea senzație de bine.
Există și adicții pozitive? Da. Un medic psihiatru american pe nume William Glasser, în anul 1976, își îndreaptă de exemplu atenția asupra alergatului și meditației, pe care le observa ca fiind foarte benefice la cei care au probleme cu adicțiile și le numește adicții pozitive (Glasser, 1985).
În viziunea lui, sunt adicții pozitive acele activități repetitive prin care viața noastră se umple de încredere în sine, creativitate, fericire și în mod general de o stare de sănătate mai bună. Pe scurt, adicții pozitive sunt cele ce sporesc calitatea vieții, spre deosebire de cele negative, toxice, care o scad (Glasser, 1985).
De ce este important să știi că există și adicții pozitive? Poate că știi deja sau poate că vei descoperi că ai una sau mai multe adicții negative. Poate că îți dorești să faci o schimbare. Poate ai și încercat asta și nu ai reușit.
În multe abordări psihologice care analizează comportamentul uman, se folosește principiul înlocuirii unui obicei negativ cu un obicei pozitiv. De ce? Pentru că oricât de mult ai reuși să scazi în frecvență un anumit comportament negativ, dacă nevoia este prezentă, va apărea un alt comportament negativ pentru a o satisface. Așa că o soluție logică este să cunoști nevoia și să înlocuiești comportamentul negativ cu un comportament alternativ pozitiv care să îndeplinească aceeași nevoie.
Dar haideți să ne referim puțin la adicțiile negative. Etimologic, adicția se referă la o stare de sclavie, din latinescul addictus care se referă la un obicei vechi, prin care un individ era dat în sclavie.
Adicția (care este termenul medical pentru „dependență”) este o problemă de sănătate. Ea apare atunci când o persoană consumă ceva (cocaină, nicotină, alcool) sau face o activitate (intră pe site-uri pornografice, joacă jocuri de noroc ), ceva ce poate să fie plăcut în primă instanță, dar care devine repede o nevoie. Și dacă nevoia nu este satisfăcută, apare o stare proastă.
De pildă, dacă un om nu fumează încă de la orele dimineții nu se poate concentra, dacă altcineva nu verifică ultimele clipuri de pe site-urile sale preferate simte neliniște, ș.a.m.d. Iar această neliniște afectează și restul activităților din ziua respectivă. Oamenii care dezvoltă o adicție devin conștienți că sunt controlați de acea substanță, de acea activitate. Că pierd controlul asupra ei.
Cum apar adictiile? Ceea ce știm este că adicțiile cuprind 3 factori:
- Consumul compulsiv (Caut să am țigări, caut un loc unde pot să fumez, pentru că am nevoie și pentru că fumatul mă ajută să trec peste o stare de anxietate);
- Toleranță (Astăzi am nevoie să fumez mai mult sau mai des decât ieri, ca să mă simt la fel de bine) și
- Dependență (Când nu pot să fumez mă simt foarte rău). (Mate, 2020)
Ce favorizează dezvoltarea adicțiilor? Aici vorbim despre fatori genetici, mediu și educație/dezvoltare.
Dacă ne referim la factorii genetici, există diferențe între oameni în ceea ce privește căutarea de nou, asumarea de riscuri, autocontrolul comportamental. Unii oameni se nasc cu anumite predispoziții și sunt mai sensibili spre a dezvolta dependențe copiii ai căror părinți au fost la rândul lor dependenți de anumite substanțe. De aceea părinții ar trebui să își trăiască viața cu responsabilitate, fiind conștienți că anumite comportamente dăunătoare sau slăbiciuni pe care le ascund pot influența negativ dezvoltarea copiilor lor.
Factorii de mediu cuprind cultura, accesul sau oportunitatea, grupul de prieteni, stresul și trauma. Există culturi în care se promovează comportamente adictive. Dar asta nu înseamnă că este ceva normal să avem aceleași obiceiuri sau că nu putem alege un alt stil de viață. În anumite anturaje există acces liber la anumite substanțe, ceea ce favorizează dezvoltarea adicțiilor. Dar dacă familia nu o putem alege, grupul de prieteni și, mai târziu, comunitatatea din care facem parte le putem alege și ar trebui să o facem cu responsabilitate. „Spune-mi cu cine ești prieten ca să îți spun cine ești”.
Tot aici intra și evenimentele dificile din viața noastră sau traumele. Când unele evenimente ne depașesc capacitatea de a face față, avem toti tendința să intram în anumite comportamente compulsive: să mancăm, să bem, să fumam mai mult decat de obicei, să vizionăm filme, pentru a uita, pentru a ne îndepărta de ceea ce se întâmplă în realitatea care ne înconjoară. Pe scurt, dependența implica întotdeauna un amestec de durere și placere (Mate, 2020).
Și am ajuns la ultimul factor – Educația. Cine ne educă? Dacă avem impresia că educația se face doar în cei 7 ani de acasă și la școală greșim enorm. Ne educă într-o foarte mică măsură părinții și profesorii. Ne educă în schimb mass-media, reclamele pe care le vedem, muzica pe care o ascultăm, revistele pe care le citim, filmele la care ne uităm, tot ceea ce vedem și auzim, ceea ce intră prin simțurile noastre aceia sunt profesorii noștri.
Deci ce voi spune acum? Că nu mai am nici o șansă? Am o predispoziție genetică, am avut un mediu nefavorabil și educația nu a fost cea mai potrivită. Prin urmare am găsit o scuză pentru dependența mea și nu mă pot schimba? Nu. Dimpotrivă. O dată ce am înțeles cum am intrat aici, pot găsi ușa spre ieșire.
Sunt Cristina și sunt dependentă. Ce pot să fac?
Care este realitatea de care vreau să fug? Care este sursa durerii pe care nu vreau să o mai simt? Pot face eu ceva pentru a o diminua? Pot să planific poate o discuție cu cineva? Pot să caut ajutor specializat? Pot să vorbesc cu un psiholog, cu un pastor/preot? Pot să îmi cer iertare? Pot să iert pe cineva? Pot să mă rog lui Dumnezeu și să îi cer ajutor?
Care sunt resursele pe care le am? Credința în Dumnezeu, sănătate, prieteni, familie, o comunitate, un loc de muncă. Dacă nu le am unde le pot găsi?
Care este nevoia mea? Nevoia de conectare? Nevoia de a fi apreciată? Nevoia de a fi iubită? Cum și unde îmi pot exprima această nevoie? Cum o pot îndeplini? Poate mă ajută să mă implic într-un proiect social, de ajutorare. Poate m-ar ajuta să îmi vizitez mai des familia. Poate m-ar ajuta să îmi schimb prietenii.
Care este comportamentul negativ? Cum îl descriu? Cât de frecvent e? Când apare cel mai intens? În ce context? Care ar putea fi un comportament alternativ pozitiv? Cum îl descriu? Care va fi recompensa? Este suficient de motivantă încât să înlocuiască de la început comportamentul negativ sau este nevoie de o recompensă externă pentru a mă motiva să fac schimbarea? Cine îmi va oferi recompensa? Care este criteriul pentru a o primi? Cum voi măsura succesul? Când voi începe?
Sunt Cristina și sunt hotărâtă să renunț la dependența mea. Dumnezeu m-a creat o persoană inDEPENDENTĂ și nu voi accepta ca un obicei negativ să îmi îngrădească această libertate. Știu care este obiceiul la care vreau să renunț. Știu care sunt resursele mele. Nu sunt singură în această luptă. Dumnezeu, cel care m-a creat și mă cunoaște cel mai bine, cel care mă iubește atât de mult încât l-a dat pe singurul Lui Fiu să moară pentru mine, cel care cunoaște totul și poate totul este lângă mine.
Sunt hotărâtă să renunț la dependența mea!
Bibliografie:
Glasser M.D., William (1985). Positive Addiction. Harper Colophon Books
Mate, Gabor (2020). Pe taramul fantomelor infometate. Editura Herald
